De-atâtea ori

De-atâtea ori sub grea povară,
Dezamăgit, căzut plângeam;
Dar șters-ai Tu lacrima amară
Și lângă mine Te simțeam.

De-atâtea ori albe-mi erau nopțile,
Și Te chemam printre suspine.
Priveam înlăcrimat spre stele,
Curaj ceream, să torni în mine.

De-atâtea ori când încercarea,
Sufletu-mi umplea cu disperare,
Cu ochii-n lacrimi priveam zarea
Și Te chemam să-mi fii salvare.

De-atâtea ori, de-atâtea ori
În viața-mi plină de durere,
Simțeam prezența Ta în nori,
Te simțeam în apropiere.

Dar m-ai lăsat să mă călesc
Prin suferințele amare
Și-am învățat să mă smeresc
Și cum să ies din încercare.

Când suferința m-a răpus
Și am căzut, și-am stat la pat,
Cu lacrimi Te-am chemat Isus;
Te-ai coborât, m-ai vindecat.

De-atâtea ori Te-am supărat
Cu firea și cu eul meu;
Isuse drag, Tu m-ai iertat,
Lângă Tine acum stau eu.

Îți mulțumesc că m-ai privit
Și-ai coborât din nou la mine.
În noaptea tristă m-ai însoțit,
Și-ai alinat a mele suspine.

Acum urc sprinten spre Tine,
Pe treptele ce duc în Sus,
Firea și eul mândru din mine,
M-ai ajutat și le-am supus.

Acum Tu ești unde pășesc...
Și în ființa-mi păcătoasă;
Acum nu pot ca să greșesc
Cu pașii mei pe calea aleasă.

Tu Doamne, ești soarele meu;
Îmi luminezi viața-n toate,
În orice zi când mi-este greu,
Dar și atunci când este noapte.

În rugă Îți aduc mulțumiri.
Acuma Doamne ești cu mine;
Vreau să urc Sus, căci fericiri
Găsesc alăturea de Tine.

14/08/2011 ALGHERO